Bad Karma

Sunt multe zile pe care le numar saracacioasa cu mainile tremurande, de cand n-am mai deschis ochii in zori de zi, ci i-am lasat sa planga a dor si jale in miez de noapte. Ce de zile de cand invat sa iubesc in soapta si sa urasc in gand. Cate ore de cand mimez fericirea ca un actor prost platit intr-un teatru manjit. De la Mircea Eliade am invatat sa nu-l mai visez ci sa il iubesc. De la Tine am invatat sa hranesc gurile flamande si de la ei am invatat sa pun deoparte provizii spirituale pentru cavoul inimilor frante. Sa dau la o parte perdeaua aspra din camera obscura? Mi-e teama ca din coltul casei nu va mai rasari nici urma unui gand bun si nici pasiunea unui om bland. Distructiva e pasiunea mea la fel ca intentiile din mintea ta. Doi deprimati pierduti in taina secretelor nemarturisite. Neterminate concluziile noastre si nefinalizate planurile facute in valtoarea unor dorinte carnale. Sa ne sfasiem corpurile si sa lasam sentimentele sa zburde golase. Rasul abundent si nevrotic ma tradeaza la fel cum te alinta pierderile scurte de memorie. Cand sa ne amintim o discutie si cand sa ne mai lansam in polemici daca lasam neterminate atatea povesti de noapte? Nu mi-e frica de un refuz ci de un moment. Doar atat dureaza o fericire, o dragoste adevarata, o sinceritate nepatata si o constiinta nemaritata. E monmentul sa te las sa nu ma mai lasi. Te-ai adapa dintr-o suferinta straina si eu mi-as pune capat in fata unei minti meschine. Sunt multe zile pe care le numar saracacioasa cu vocea tremuranda de cand n-am mai iubit in miez de noapte si nu m-am mai ghemuit la pieptul tau in zori de zi. Au trecut multe zile de cand n-ai mai sunat si multe nopti de cand n-a mai contat. De la tine am invatat un pic, de la mine mai nimic.

Old ladies, young desires

Buna dimineata fetito! Te-ai lamurit? Ai reusit sa parasesti lanul de porumb in care ai stat ascunsa privind barbatii pe care-I admiri cum se balacesc in laude pentru cusaturile tale? Crezi ca daca lasi ursul sa se manifeste si mai gusti si tu niste mure va fi rau? Inchid ochii la tremurul din buzele tale si ma asez. Sunt batrana si-mi permit sa-ti reamintesc ca nimic din ce ai ridicat nu se va bucura vreodata de atingerea ta. Sunt sigura ca-ti percepi infrangerea ca pe o reteta de bucatarie. O vezi, o admiri, o intelegi, o citesti dar nu reusesti sa o pui cap la cap. Pacat de tine! Aluat bun, ingrediente expirate! Te rog sa parasesti salonul! Am pierdut atat de mult timp pretios incat Doamna Bunatate si Rabdare te invita sa te pierzi in vazduh fara sa mai privesti inapoi! Toate greselile pe care in mod repetat le-ai facut, se vor inghesui intr-o cutie a Pandorei si se va deschide lent in timp. Priveste-l! E un jucator bun dar cuvintele sunt la tine! De cate ori trebuie sa-ti explic ca tu porti o batalie nu o iubire impartasita?! E prima data cand faci asa cum iti dictez! Nu raspunzi, nu reactionezi, nu intuiesti si nu gandesti! Nu uita sa o saluti pe doamna Elena! Are 48 de ani, e profesoara de limba romana si a scris o carte grozava! Pacat ca autorul esti tu! Cand te-a sunat ultima oara sa-ti spuna la multi ani? Inteleg. Trecem la tanarul Radu? O duce bine. Ieri i-am transmis salutari! Inca mai agata fete cu textile tale! Pacat ca sunt preluate si lucrate de tine! Incepe sa te roada faptul ca nu esti altceva decat un stilou ruginit pe care altii in folosesc in conceperea unei lucrari castigatoare?
Acida ca de obicei. Nu am uitat certurile nocturne madame! Nu ma rod decat pantofii si probabil dispretul pe care l-am acumulat in doar 4 zile. Suficient material incat sa mai ridicam un prapadit! Pana la urma, noi doua stim atat de multe si am lucrat in ciuda atator oameni incat cel mai probabil, Apocalipsa va fi scrisa tot de noi! Te salut, babo!

Sa ascultam ..... uneori e bine sa asculti

My song for this month. Goooo Paloma Faith

Selfish love

Podul Baneasa. Captiva intr-un autobuz infect, derulez imagini verzi prin geamuri nespalate. De cand ma chinuiesc sa vad lacul cristalin dincolo de moloz si mizerie. Cam asa incerc sa-ti caut calitati in mormane cu defecte. Imi sfidezi cuvantarile in ultima perioada. Imi sfidezi placerile de parca eu sunt tanti cu coasa, venita sa-ti infiga o sulita in coasta cand ti-e lumea mai draga. Doar in drum spre odihna pot sa te strig in gand si s a-ti pun intrebari cu nemiluita. De ce alegi sa admiri neputinciosii? De ce alegi sa lauzi netrebnicii si hotii? Nu-ti inteleg caracterul milos in fata posesorilor de brand-uri. Nu iti inteleg apucaturile afaceriste printre scaparile sentimentaliste. Ai vrut sa ma faci sa-mi dau cu inima de zgura. Ai reusit sa-mi starnesti sangerari interioare si furii necontrolate. Iata-ma frangand pumnul pe o mocheta aspra. In timp ce curatam un mar, m-am taiat privind in gol o scena in care tu esti personajul principal, superficialii sunt eroii tai iar eu sunt lighioana. Nici n-am simtit vreo durere acuta sau vreo strangere de inima. Mi-am bandajat resemnata mana si m-am prabusit pe linoleum. Nu am scaune. Traiesc de pe o zi pe alta visand la tine si la fatarnicele alaturi de care-ti petreci noptile. Fetite rasfatate, tinute in puf de parinti, aparitii publice, prestatii jenante si totusi iubite in toata sfera penibilului care le inconjoara. Spune-mi oare gresesc eu cu ceva? Sunt de vina pentru divanul pe care mi-l doresc adulmecand pagini de carti intense? De ce ma admiri doar in secret? Nu ti-ai risca imaginea iubind o ….simpla? Ma fac ca nu inteleg. Sunt obosita si trista. Ma rumega tristetile mai rau decat digger iubirea. Nu ma las pagubasa pentru scriitorul din tine, rebela din mine, preocuparile infinite si ideile tale tampite despre amor egoist!

Shopping sentimental

Buna seara domnisoara va pot servi cu ceva?
Da stimate domn, vreau sa ma trezesc cu soarele-n priviri fara sa mai rumeg trista rautatile oamenilor din jur. Ati putea sa-mi picurati peste mahnire putina crema de zahar ars? Sa-I trimit iubitului meu miros de scortisoara in miez de noapte, soptind cuvinte dulci deasupra zarilor nuantate in colori cenusii. Ma aduce tramvaiul spre casa zi de zi visand la mainile tale delicate, la chipul tau rumen, proaspat iesit de la dus, la un sarut furat pe sub ploeape suparate. Nu stiu de cand ma fura romantismul, o fi de vina stresul. Da! Imi e teama de faptul ca tot drumul asta care m-a adus la tine nu e decat o lectie proasta la care nu pot copia, in care nu pot trisa, probabil ca pot doar inainta. De n-ar fi nici picatura asta de amor interzis pesemne ca m-as prelinge ca un ulei ars printre gratiile unui aragaz blestemat de gospodari nereusiti.
Domnisoara va rog sa va grabiti! Inchidem!
Stai asa stimate domn! Lasa-ma sa adulmec daca nu pot apuca. Nu-mi fura disperarea din miscare. Vrei sa facem inventarul? Crezi ca reusim sa mai punem la socoteala noptile pierdute, lacrimile varsate, zambetele furate? De ce sa inchizi o poveste care nici macar nu s-a deschis. Scriu anapoda acum, abia m-am trezit si am ochii ceruiti. Iti multumesc ca existi? Nu. Imi multumesc ca traiesc. Daca n-as trai atat de intens ca sa te vad, n-as mai muri atat de dramatic in prapastiile destinului. Sincer iti spun ca imi urasc depresiile matinale, nocturne…. Ti-am jurat de mii de ori ca te las, ieri m-ai lasat tu si in toate razboaiele purtate, ne-am resemnat in neputinta de a ne consuma pasiunea si de a lasa armele deoparte. Sa facem inventarul? Crezi ca putem sa fim noi. Crezi ca poti sa te desparti de legile celorlalti ca sa traiesti dupa legile mele? Stimate domn, vreau o lege prin care iubitul meu sa poate trece granitele umane pe teritoriul nonoconformismului. Ma numesc Ocin, am 20 si un pic de ani, iubesc cu tristete si traiesc la fel. Ce mai aveti pe stoc?
Ne pare rau domnisoara, nu va putem ajuta cu nimic, poate va ajuta vointa. O seara buna!
Da. Nici nu poti sa oferi pentru ca in lumea ta, inca n-ai invatat nici macar sa primesti! Nici macar pe rafturile unui chiosc nu mai am sanse sa gasesc altceva decat…. Priviri duioase, sfaturi sictirite si trupuri goale. Bine, plec! Asta fac de ceva ani incoace: plec dar niciodata, asculta-ma bine, niciodata nu ma plec.

Morala zilei

Cum se transforma caracterul in zbor ca omul la alcool!

La Roux-tigerlily

Cand zac prabusita in visele mele sculptate in realitati anoste, ma intreb oare cum s-ar scurge bucuriile mele fara sunetul unei piese facuta din bataia inimii tale. Ma intreb cand te dezamagesc cum ar fi background-ul tristelor reactii fara o melodie lucrata din respiratiile mele. Ma intreb cum as putea sa inhalez cu lacrimi aerul puternic de munte si cum as putea sa privesc cladirile fumurii pierdute in albastrul cer fara sa-ti ingan dragostea pe note muzicale.

Nico is crazy

Sunt nebuna cand visez. Sunt cea mai netrebnica cand imi traiesc pasiunile. Sa-l am aproape, eu desenand curbele unor ganduri negre, el fredonand versuri. N-am dormit toata noaptea. Te-ai gandit la mine? Nici macar. Nu mi-ar ajunge o noapte sa gandesc tot ce-as vrea despre el. Nu mi-ar ajunge o adolescenta sa-mi descriu starile. M-am suparat cumplit. M-a cuprins amaraciunea cu niste furnicaturi in talpi. Ma apasa o greutate incredibila si-am simtit ca ma sufoc. N-am mai avut putere sa inhalez atata neputinta. De multe ori ma sugruma ca un ghips dorinta de a fi femeia pe care o admira, femeia pe care o iubeste, femeia pe care si-o doreste. Am trantit usa si am alergat pe zeci de stradute intortocheate. In final am ingenuncheat. Sunt invinsa! M-am invins inainte de a ma invinge altii. Mi-am dorit sa ma trantesc in pat goala si sa ma acopar cu spinii unui trandafir. Esti ca o vita de vie crescuta peste privelistea ferestrei mele. Scriu prabusita la radacina unui copac ciopartit de generatiile de iubiri neimplinite. Plang langa arborele unor traume spirituale, langa o familie imaginara, cu tremuratul atingerii tale. Cand il ating sunt ca varul. Sunt ca un cavou. Nu misc, nu respir, nu traiesc. Simt o moarte clinica si o calatorie in vid. Astazi e prima zi in care te-am iubit moarta si nu te-am adulmecat vie. Ciudat cum sentimentele neimpartasite ucid asa cum nu m-ar ucide foamea sau setea. M-am vazut descompusa in mii de particule ce-mi zburau prin fata ochilor precum toate imaginile in care ma lasi sa te iubesc, ma asculti cand iti vorbesc si ma intrebi mirat “ce ai?”. Nu am. Nu am nimic….absolut nimic si asta ma omoara incet.

I LOVE MY RADIO 21

M-am trezit intr-un weekend fantastic de relaxant si cu ganduri de milioane la adresa colegilor mei de pe 21. Ei m-au ales pe mine singura fata si eu am ales toate femeile din ei :)). Hai ca va pup a mei !!!

Din ciclul “Ce a mai invatat nevasta mea, Inima”

Am remarcat ca ma incadrez cu succes in clubul oamenilor creduli. A nu se intelege ca imi pare rau sau ca sunt de parere ca asta e un defect. Nici vorba. Laptele irosit scurs din ulciorul spart nu e decat un semn ca trebuie sa cumpar altul. N-am sa stau sa bocesc firmiturile risipite cum de altfel, nu cred ca ar trebui sa faci nici tu. Stiu ca ai investit destul de mult in achizitii sentimentale si in construit prietenii valoroase. Stiu si ca te simti usor dezarmat si neputincios in fata atator lucruri care nu se mai potrivesc ca la inceput.
De aici deduc inca o data, ca oamenii sunt fascinanti in toate slabiciunile pe care le contureaza dar si in toate rautatile pe care le afiseaza. Nu pot sa spun despre un personaj ca e lipsit de sentimente pentru ca o buna bucata de timp a imbracat haina unui prieten sufletist iar mai apoi, m-a sfasiat ca un animal salbatic. Pana la urma si vina e o stare inventata de oameni. La fel ca si conceptul de “bine” sau “rau”. Ce-as putea insa sa spun e ca, omul e un actor foarte bun. Si daca Al Pacino face miliarde jucand roluri dificile, noi facem catralioane jucand propriul rol. Diferenta intre castiguri e ca la noi e pe baza de sentimente, la el e pe baza de finante.
Nepasarea e un “dar” valoros. Din pacate sau poate din fericire, am remarcat ca oamenii care nu simt absolut nimic calcand peste cadavre sunt oarecum mai feriti si aparent, mai fericiti. Eu n-am stat sa cern vreodata calitatile actoricesti ale fiecarui personaj in parte dar pot sa va asigur ca am stiut mereu care joaca si care incearca sa nu joace. Cu toate astea am impartit sanse egale tuturor. Lectia pe care am invatat-o astazi, e ca napasarea e o boala crunta. Nepasarea e un fel de supererou fara superputeri. Nepasatorii pierd atat de multe lucruri importante incat le-as plange zilnic de mila si tot nu ar ajunge. Nepasarea e un handicap si faptul ca noi simtim, suferim, ne bucuram sau ne consumam, nu dovedeste decat ca deocamdata, suntem oameni. In momentul in care vom ajunge ca nepasatorii, inseamna ca suntem slabi. Un om ajunge nepasator cand e slab si cand nu mai are curajul sa riste. Din frica devenim nepasatori. Astazi am mai descoperit ca unul din actorii mei, s-a pierdut in nepasare, motiv pentru care il compatimesc si ma despart cu drag de el ca sa nu ma scufund in atata minciuna.

Auuuu

Sunt sigura ca a fost dureros....dar ma ajuta privind oamenii care ma scot din sarite si imaginandu-mi ca-s ei in locul astuia. Cam malefic nu? Eh :)))

Un fel de Mini Me la job

Cam asa fac si eu la job... dar am scapat cu injuraturi. Sper sa nu-mi scape si mie cineva o cartulie in cap :)).

Papi mia cariciu para los “paizanos”

Zambesc. De obicei cand fac tampenii trag si cate un ranjet pe masura consecintelor. Desigur, e ca la circ. Acelasi clovn simpatic care face scamatorii nereusite, are zambetul larg si o ditamai lacrima pe obrazul drept. Din nou ma ancorez in socializari esuate si arunc cu bolovani in cristalina apa de la marginea sufletului. Mi se pare ca din atat de multe observatii si din atat de multe sfaturi niciunul nu e real. In continuare accept si le incerc pe fiecare ca la final sa pot sa le arat cat de mult se inseala cu argumente solide. De fapt e o chestiune de orgoliu. Ma intelegi nu? Cineva trebuie sa aiba dreptate si ar fi decent sa fiu eu cea care iese cu fruntea neteda si scantei in ochi. Sa-l luam ca exemplu pe EL. De ce? Pentru ca EL se zbate, cel putin aparent, pentru binele meu. Prin urmare ar fi absurd sa o dau ca exemplu pe Tina care mananca rahat cu lingurita pentru o tura cu masina si rupe mesele in club, dar cand ma vede la cafea imi improspateaza vesnic memoria cu “traieste-ti viata, fii vesela, sa facem o hora, viata e roz, iureshhhh”. Mda. Tina saraca traieste din ciubucuri si singura ei smecherie e ca pune muzica house in cracii goi si sfarcurile la iveala. Desigur Tina e... idealul lor in viata. Femeia cu mustata....si marar, nu e pe ciclu, nu are nervi, e mereu vesela si nu se caca. Nu inteleg de ce vesnic prostia sau pur si simplu veselia asta lipsita de fond e mult mai cool si mai dorita decat un om care e.... om din toate punctele de vedere. In fine asta-i alta poveste poate ma lamuresti tu ca eu nu pricep. Astept sa implineasca 50 de ani sa devina un cacat pe bat si o sa vad atunci ce sfaturi imi mai da.
Asadar, EL. Oh elllllllll...oh daaaa. Orgasmic de-a dreptul si de-a stangul. Sa ma concentrez. Ma concentrez....ba chiar daca ma mai concentrez mult...liniuta de pe tavan o sa devina cerc. Sa nu mai vad partea goala a paharului. Pai eu ce sa fac daca am parte numai de barbati imbracati....o mai iau si hormonii mei razna, daca nu visez la barbati goi....macar la pahare. Sa las copilariile. La 22 de ani? Repet.....la 22 de ani???????? Si acum...doamnele mele, domnisoarele mele, dragele mele, spuneti voi de nu-i asta replica magica a barbatului care te refuza decent si nu vrea sa-ti franga inimioara in paishpe’. En fin si eu ca orice troglodita mica....ma indragostesc tam nesam de Aladin si lampa lui fermecata. Problema e ca Aladin de obicei e cuplat cu Ileana. Sau e un troglodit tatuat intre picioare si epilat la fifinel. Ideea e ca, tot curentul asta emo.... (acum injur de toti dracii) a transformat oamenii profunzi si cu o afinitate fata de lucrurile mai deosebite, poate chiar mai creativi in situatii critice, in niste exemple de negativism. Oficial am intrat si eu la categoria “ASA NU PISI”. O gamiash’ cracii...daca va scriu sensibil...va cacati ca-s emo.....daca scriu dur, va cacati ca vorbesc prea urat pt o donsoara. Eu zic ca femeile inteligente isi gasesc mai greu parteneri nu pt ca au ele pretentii (asta se zice de obicei)...ci pt ca pur si simplu vor ceva mai complex decat fifinel si balanel la carciuma. Pricepi tati? Si acum....mie-mi place laptele cu cacao si Seinfeld sambata seara. Mie-mi plac articolele triste pentru ca sunt mai realiste si-mi place de mine ca dintr-o mie....stii clar care-s eu. Hai papapapapapapa!!!!!!!!!!

Cu si despre Sine

Poate ca suna putin egoist dar pana la urma, cam toate se reduc la Sine. Inclusiv iubirea pentru ceilalti. E tot o forma de intregire a Sinelui. Am stat si am privit destul de mult zilele astea. Imi place statutul de observator la fel de mult cum imi place mirosul de iarba curata. Ce-I drept, e un statut oarecum privilegiat si pana-l ocupi mai dureaza cateva lacrimi, un pic de nervi si cateva suturi in fund. Ai fost si tu acolo cel putin o data. Nu prea ai cum sa ramai pe viata un observator fin care trage concluzii si aplica in favoarea lui mereu. Din nefericire suntem vesnic subiecti pentru alti observatori. Intrebarea pe care ti-o pui si tu si mi-am tot adresat-o si eu in ultima perioada e: “cum scap cu Sinele nevatamat si cu lectiile apretate?”. Cred ca stiu exact cum trebuie facute lucrurile ca noi sa iesim cat de cat profitabil. Am sa-ti impartasesc reteta mea care, atentie, nu se aplica tuturor, dar vorba vine, incercarea moarte n-are, doar rani usoare. Daca esti genul de om care se implica oarecum repede si si-o ia in freza la fel de urgent, atunci bine te-am gasit. Eu sunt TU. Daca esti genul de persoana etern consternata de rautatile celor din jur si prima reactie e aruncatul fast cu sageata, atunci iti zambesc si te imbratisez. Oficial ai intrat in clubul “ASA NU”. Cel putin asta ar spune toti “varstnicii”. Hai sa-ti spun eu altceva, nu conteaza! Oricum nu conteaza daca te arunci cum nu conteaza nici daca te retragi. Oricum nu o sa-l ai nici daca faci roata tiganului sau prajituri cu mere la cuptor. Nu o sa fie bine nici daca te porti ca un adult cult si nici daca te porti ca un idiot. Nu conteaza nici daca esti matur si nici daca esti imatur. Daca nu E, nu E nici cu bunele si nici cu relele. Raspunsul? Chill. Relaxeaza-te trage un fum, bea un vin, plangi o tura , futi un pumn la perete si cam atat. Chill. Neesential ce-ti zic ceilalti pentru ca te nasti singur si mori la fel de singur. Faptele sunt fapte..... cica e important cum se petrec. O lae. Important e ca uneori nu se petrec. Punct. Daca vrei un Sine sanatos, nu mai insista. Cam asta e secretul....cand nu-ti iese las-o asa. Chiar daca vine X si Y si-ti spune “bai vezi ca nu-i bine ce faci”. Stafi flex....suntem oameni si ne place sa ne dam cunoscatori. Ideea e ca rahaturile se intampla si celor mai chibzuiti. Asa ca...paru’n vant, cercelu’n buza, noua nu ne bate vantul la peluza.

Nu e de ajuns

Nu e de ajuns sa imi doresc! Nu a fost niciodata de ajuns sa iubesc. Nu a fost niciodata suficient plansul. Nu au fost niciodata suficiente dramele. Nu-mi sunt niciodata de folos compatimirile si nici ajutoarele mai mult sau mai putin conditionate. Nu ti-a ajuns sinceritatea si n-ai acceptat realitatea mea. Ne-am luptat ca balaurii in asfintit si ne-am scuipat cu flacari orgoliile. N-am inteles niciodata de ce trebuie sa ocolesc atat de mult obiectivul tintit. De ce trebuie sa imi strang inima in palmi si sa o sarut cu umilinta. O privesc atat de jenata si mi-e atat de urat de unele dorinte incat nu mai stiu care sunt ale mele si care sunt ale ei.
O simt ca pe un copil parasit. Nu mai stiu cum sa o imbrac si cum sa-i incurajez pasiunile. Nu a fost niciodata de ajuns sa cred ca va fi bine. Te rog sa fii acolo! Nu a fost niciodata de ajuns sa-ti cad la picioare ucisa de o dorinta care nu e a mea. E a ei. E atat de mica si de frageda incat ma urasc pentru ca n-am ingrijit-o niciodata. Am daruit-o atator monstri nemodelati si atator masti pictate. Ne caram ca alcoolici in miez de noapte prabusiti in amorteala unei iluzii false. Ma gandesc astazi la ea cu pleoapele cazute si cu bratele greoaie. As vrea sa fie de ajuns micuta mea. As vrea sa putem aduna obiecte pretioase si sa ne straluceasca ochii in lumina lor atunci cand intunericul e mai crunt decat singuratatea noastra. Dar nu e de ajuns sa incercam. Nu mai e de ajuns sa credem. Nu mai e de ajuns sa ne daruim. Uneori e de ajuns sa cedam. Uneori e de ajuns sa uitam si pentru tine iubita mea, e de ajuns sa mori ca sa te nasti din nou la fel de imensa. Sa rezervam in tine locuri pentru cei ce vor pretui cate ai de daruit. Iarta-ma pentru ca eu nu mai sunt de ajuns ca sa-ti indeplinesc poftele. Imi pare rau ca nu mai e de ajuns sa te urasc si in acelasi timp sa-ti multumesc pentru toate alegerile minunate si pentru toate faptele, pentru toti oamenii pe care ai ales sa ii iubesti. Noi doua am iubit adevarul. Insa astazi nu mai e de ajuns.

Buna dimineata

Sunt o extremista. Polii opusi imi guverneaza majoritatea gandurilor si mai toate vorbele. Noi am mai vorbit despre asta. Unul a stiut cum sa-mi reteze culmile abrupte in situatii limita. Ieri m-ai palmuit pentru prima data. Nu stiam cum sunt palmele sentimentale daruite cu verticalitate de oameni pe care-i iubesti in tacere si care se incapataneaza sa-ti arate calea de mijloc. Ieri mi-a parut rau si m-am simtit egoista. Dimineata asta mi-a aratat o racoare de vara care seamana usor cu zapada de pe pervaz in miez de iarna. Doar copiii isi cer iertare. Doar eu ma scuz in infinitele mele gesturi necontrolate si in valurile verbale in care te inec. Ieri te-am simtit obosit si ieri am simtit ca am gresit. Sunt o extremista. Uit cand iubesc prea mult sau cand detest prea intens. Sunt tanara in dimineata asta. Sunt tanara si nesabuita si tu esti alinarea mea. Cafeaua amara sorbita in greata si fumul de tigara tras cu sete mi-au readus o senzatie pe care de obicei o simt in final. Astazi te-am pierdut. Ieri am gresit si in dimineata asta am realizat cat de mult te-am obosit incercand sa-ti arat ce sunt, de cand sunt in jurul tau. Se poate ca noi, donsoarele virgine intr'ale vietii sa nu realizam ca in toata straduinta de a demonstra si de a oferi, uitam sa cantarim cantitatile. Ca tot romanul suntem abundente si obositoare. Dar EL va sti si cel mai probabil va intelege. Cel mai ideal ne va spune si cel mai perfect, ne va ghida. Sau ne va lasa suspinand si reptetand la infinit aceeasi intrebare "buna dimineata? unde am gresit?".

I like

My Chemical Romance - I don't love you
Vezi mai multe video Diverse

Nota catre iubitorii modernismului

Am sa va salut cu respect pentru inceput. Am sa asez cuvintele in pagina cu tarie si coloana. Am sa astup toate reprosurile cu pamant nefiltrat. Am sa las toate invataturile neproductive primite de la voi sa se descompuna sub piciorusele mizere ale ganganiilor din subteran. N-am sa vin cu blasfemii si nici cu durerile-n cot de rigoare. Asa as fi facut ieri. Dar zilnic invat ca indiferent de mandriile mele si principiile mele revolutionare concluziile raman aceleasi. Evenimentele se incadreaza in acelasi mod. Superficialul ramane la fel de pretuit precum instinctul animalic pe care ati ajuns sa-l catalogati ca fiind....normal. Ratiunea e un fel de maioneza expirata inlaturata de pe un sandwich achizitionat in graba. Am observat cu tristete ca acceptarea si recunoasterea atrag dupa sine aceleasi reactii precum negarea si renegarea. Imi plac in continuare privirile voastre bulbucate cand arunc cu incredere convingerile “old school” pentru voi si atat de “safe teenage” pentru mine. Am inteles ca problemele nu dispar daca ne refugiem la capat de lume si ne laudam cu o noua identitate si un nou inceput. Am reusit in acelasi timp sa convietuiesc cu noile idei si cu noile placeri. Dar nu am reusit niciodata sa le traiesc cu aceeasi intensitate ca si voi. Din pacate ma scald in ape profunzi si astea superficiale care ridica in slavi momentul, nu-mi aduc decat senzatia ca am platit o prostituata sa scape un tanar de virginitate. Simt ca placerile voastre de moment sunt niste lucruri banale cumparate la colt de strada. In continuare atac visul si porcariile astea de sentimente care pentru voi sunt niste bancuri proaste. Ciudata e rusinea pe care uneori o simt si care n-ar trebui sa apara decat la cei slabi. Oficial sunt slaba. Sunt invadata de intrebari si de senzatii necunoscute. Ma tortureaza gandurile si cu toate astea apreciez dorinta ego-ului meu de a privi lucrurile putin...altfel. Pentru voi cei care ma scuipati... sunteti interesanti. Pentru voi cei care intelegeti...sunteti fascinanti. Pentru noi ce care convietuim....suntem mici...mult prea mici in fata naturii. Paharul tau e la fel de gol precum profunzimea pe care o simti intr-o piesa haotica lipsita de versuri si savurata in mireasma unei marijuane. Sa traim bine!!! Oare traim macar putin?

4 you...

Suflet alimentar

Shhhhttt!!! Auzi? Sunt pasii gresiti care ne-au daramat tencuiala. Sunt toate nemultumirile pe care le-am strans meticulous ca o sarantoaca jerpelita in genunchi si-n coate. Am cucerit culmi. N-am sa neg niciodata cate am avut si cate am aruncat. N-as putea sa declar cu putere ca n-am reusit sa ii ating sau sa-I am. Mi-ar fi rusine de tot ce-am trait ca sa le acopar cu umbra unui viitor necunoscut. Ai vazut cat sunt de fascinanti roboteii societatii cu ale lor preocupari si cu ale lor plasute ticsite cu produse perisabile? Sunt atat de simpatici cand se aduna si-si arunca energii. Imi plac si mie si n-am sa neg ca unul din ei imi va cuceri simplitatea si va face din ea un mare kitch. Probabil ca tot sufletul uman e de fapt o alimentara care din cand in cand mai face cate un inventar si-si mai imbunatateste produsele. Le inlocuieste atunci cand expira sau le arunca atunci cand nu mai sunt de folos. Le adaptam in functie de preferinte si e foarte ciudat cat de jigniti ne simtim cand suntem tratati ca niste conserve de peste. Cu toate ca m-am pierdut de multe ori in sufletele marilor colegi de traume n-am reusit niciodata sa le raman fidela. N-am reusit niciodata sa impart cu ei senzatiile ciudate care ma incercau. N-am dorit niciodata sa impart si sa-mi subtiez povara. Am vazut mereu lucrurile mult mai mult decat le-au vazut ei si pentru asta mi s-a parut nedrept sa-i las sa-mi stearga ranile. Am preferat mereu sa-mi mangai singura handicapurile si sa-mi privesc rusinata imperfectiunile. Mi-a placut singuratatea inca de la prima serbare la care toate fetitele erau colorate si eu am ramas afara in ploaie imbracata ca o tarancuta, poate poate apare cineva sa-mi aseze si mie coronita pe cap. Am racit atunci. Am racit pentru totdeauna. Sa nu crezi ca sunt o eterna nefericita sau o telenovelista penibila. Sunt doar fana unei singuratati care ma hraneste si care uneori imi ridica mari semne de intrebare. Nu ti se intampla sa te vrei urat si nedorit in fata unei oglinzi cu toate complexele tale? Nu ti se intampla sa te vrei departe? Stiu ca ti se intampla. Singura diferenta dintre noi doi e ca asta e pentru tine o intamplare si pentru mine un mod de viata. Asta nu inseamna ca nu te iubesc si ca n-am sa poposesc zilnic sa-ti cumpar produsele. Te iubesc dar nu mai vreau sa arat.

Salut de vara

Te salut! Iti mai amintesti ce bolnavi eram dupa soare? Ce nebuni dansam pe ulitele denivelate? Nu stiu daca-ti mai amintesti cum ne priveam fugitiv pe dupa coclauri. Ma pufneste rasul cand imi amintesc cum ne priveam ca doi copii inteligenti care stiau urmatoarea miscare. Cand am plecat n-am plans. Mi-ai spus sa fiu curajoasa si la intoarcere te-am gasit cu ea. Erai putin mai sters si mai lipsit de viata. Iti mai amintesti ca ne erau rosii pometii de dragoste si respect? Ma acuzai frecvent de inconstienta, imaturitate si te aprindeai ca focul de tabara. Ieseau scantei cand filozofam in miez de noapte si ne suparam de zici ca eram iubiti de-o viata. Iti mai amintesti cand fumam pe furis in balcoane inguste si ne priveam ca si cum n-am fi stiut despre ce-i vorba? Ma urai pentru ce simt si eu te detestam pentru ce nu simti. Ma bateai colegial pe umar si-ti simteam dorinta in buricele degetelor. Imi amintesc cand te-ai suparat pentru ca eram prea joviala. Te supara naivitatea si uneori simt ca ai fi vrut sa nu ma mai vezi. Imi dadeai lectii de viata in asfintit si eu te contraziceam pana la apus. N-ai avut niciodata curaj sa ma prinzi si eu niciodata curaj sa cedez. Acum e vara. E anotimpul din ochii tai si caldura din vocea ta. Gasca te ridica mereu in slavi si erai singurul care ma infrunta in replici dure. In multime erai viteazul in intimitate erai o slabiciune. Te salut pentru ca n-am reusit niciunul sa ne consumam pasiunea. Eu pentru ca am gandit prea mult...tu pentru ca ai trait prea intens.

TEA

Cateodata ma amorteste scarba in care ma arunca rutina unei calatorii spre casa, spre maine, spre ieri. Stiu cand pasesc in tramvai ca scaunul ruginit din dreapta e liber. E ca un fel de renegat. Probabil derbedeii prezentului s-au distrat noaptea scrijelindu-l cu desene grotesti. Batranii si domnisoarele cochete trec mereu pe langa el si stramba din nas mimand dispretul. Ieri m-am infuriat si am dat din coate sa-l ocup si sa infrunt privirile taioase insa mi-a retezat calea o doamna. A privit lung scaunul si l-a ocupat frangandu-si mainile in poala marcata de o rochita rosie usor sifonata si poate putin cam disproportionata. A privit intreaga calatorie pe geam. Suvitele maronii ii mangaiau chipul in curentul gurilor rele care vuiau ca vantul in spatele ei. Asteptam sa o vad clipind sau macar stanjenita. A trecut mult timp de cand n-am mai remarcat o persoana atat de simpla intr-un decor atat de infect. As fi dat orice sa-i aud gandurile si sa-i descifrez gesturile.
In ultimii ani privirile celor din jur au devenit mai goale decat niste fantani atacate de seceta. Ea iesea din sfera uratului. Si facea asta cu mandrie si constienta de tot ce a trait. Avea chipul ars de soare si genele clatite de mare. M-am simtit mandra de ea. M-am simtit implinita sa o vad atat de fericita in lumea ei si atat de napasatoare in marea asta a aparentelor. Era mult prea prabusita in esenta vietii incat sa-mi observe privirea insistenta care o analiza din cap pana in picioare. Dupa cateva statii s-a ridicat elegant si a plutit catre iesire. Sunt convinsa ca celorlalti le parea absurda si neinsemnata. Mie mi s-a parut glorioasa, frumoasa si de o profunzime coplesitoare. As fi vrut sa-i spun macar ca eu o vad asa cum e ea si am sa-i spun Tea. Pe Tea am sa o iubesc in toate momentele grele si am sa mi-o amintesc in toate clipele de slabiciune. Cu Tea n-am sa uit niciodata cat e de important sa traiesti in viata ta si nu a celorlalti.

Incursiune in lumea celor tineri

Sa recapitulam: te nasti (in cel mai fericit caz ), te dezvolti ( in virtutea unuei societati sanatoase ) iar mai apoi in functie de evolutie iti canalizezi cam tot ce ai acumulat intr-un job visat si intr-o/un muiere/barbat de care ai impresia ca esti indragostit/a pana la adanci batraneti. Nu am sa trec la partea cu “sa ne inmultim ca paduchii si sa ne construim o coliba la malul unui lac unde sa ne trezeasca greierii si broastele fosnind din papura” ci am sa ma opresc undeva pe la job, pentru ca, la celalalt capitol n-am ajuns si ipocrizia mea egaleaza cu zero in dimineata asta. Despre orasele mici se stie: o cariera fructuoasa si 5 conturi grase in banca.. mai greu. Eventual daca faci trafic de furculite suflate in aur, tigari sau mai stiu eu ce.... oricum ceva ce rimeaza cu “la negru”. Nu-ti ramane decat sa-ti termini facultatea ( da da.. aia in care cu ajutorul unei vointe de fier inveti sa-ti faci cafeaua, sa dormi intr-o camera cu o suta si sa te speli la comun ) si mai apoi sa iti cauti de munca. Odata intrat in paine, te trezesti la un moment dat ca ai vrea sa te bagi si intr-o pulpa de pui. Etern nemultumiti, doritori de mai mult, ne luam cochilia si plecam in buricele tarii . Sunt sigura ca simti nevoia de a o lua de la capat cel putin de 3 ori pe an si ca ai risca oricand pentru ceva ce-ti doresti. Problema ta, ( si a mea ca nu-s mai cu mot ) si a multora, e luatul deciziilor. Frica de esec si ma rog...ce mama dracului te faci daca alegi prost si sfarsesti la tomberon. Ei bine vestea buna e ca, indiferent de deciziile pe care le iei in viata ta, vei constata cu placere, ca de fapt deciziile sunt luate si toate te duc intr-un loc care la final makes sense ( nu ma refer la groapa, nu fiti morbizi ). Daca ma insel, impartim tomberonul...pana atunci insa.... ca-n filmele xxx, baga mare!

In for the kill

Am cam lipsit de pe mirificul meu jurnal virtual ca altfel nu prea am cum sa-l numesc si am cochetat cu alte bloguri. Sa-i spunem infidelitate sau inselaciune...cum doriti. Daca barbatii pot, eu de ce n-as putea :). In sfarsit ... nicaieri nu e mai bine ca acasa si pe nicio pagina nu e mai bine ca pe a mea. Deloc comerciala si apreciata de vreo 6 oameni, ceea ce e mai mult decat perfect, va salut cu draga inima si va aduc in atentie o noua melodie pe care am descoperit-o recent si ca de obicei imi plac soundurile un pic mai speciale. Nu pentru ca m-as considera eu vreo deosebita ci pentru ca am niste gusturi .. banale pentru iubitorii de David deejay si alte ciresele de pe ramurele. Trebuie sa ma apuc sa ma scotocesc in buzunarelul de senzatii "tari" pe care le-am incercat in ultimele luni si sa va insir o serie babana de ganduri pe care n-am nici cea mai mica indoiala ca nu le-ati avut si voi macar o data. Avand in vedere ca suntem in miez de noapte si pleoapele mele danseaza un blues cantat de Lisa Stansfield ma rezum la o recomandare muzicala si la simpaticul "i'll be back".

Good luck

Cum s-ar defini norocul...cel despre care se spune ca nu toti il avem. El se produce atunci cand munca depusa intalneste ocazia. Restul e doar o iluzie falsa a ceea ce cred unii ca au realizat. Cariere si avutii efemere. Astazi indraznesc sa-mi simt ambitia pana'n tample. Imi iubesc dorinta nebuna de a trai....altfel. Imi iubesc radioul si le iubesc muzica. Ia de aici ceva mai special...daca esti individualist si daca nu respecti legea turmei. Nu exista trend ci doar lipsa de inspiratie si personalitate. Trendul meu in seara asta e piesa urmatoare.... Nu e Inna sau alte patrupede de gen ci e o piesa care exprima ceva :). Auditie faina !

Tacerea e de aur

Abstinenta...secretul longevitatii. Nu va agitati, nu vorbesc de cea sexuala ci de cea verbala. De o astfel de abstinenta ma bucur eu de mai bine de o luna de zile. La fel ca noptile lungi pierdute in birturi ticsite cu alcool, fete dezgolite si fade, golanei gretosi iubitori de false impresii si colectionari de mizilicuri. Nu mai poate spune nimeni ca n-am incercat. Am experimentat si superficialul ca sa aflu daca e fidela profunzimea in relatia cu mine. Am gustat si din fructul interzis si am incercat sa ascult si varianta pacatosului. Am fost deschisa la tot. La toata mizeria in care sa scalda mai bine de jumatate din populatie si tremur de satisfactie pentru ca n-am placut-o. Mi-am ros unghiile scriind texte melancolice si pline de dispret. Am inghitit acuzele voastre de depresie si negativism. M-am indoit ca o lasa de principiile mele si am ajuns sa pun sub semnul intrebarii visele mele. Crezul meu nu a fost niciodata egal cu al nimanui. Si pentru prima data de cand ma acapareaza adolesccenta sunt foarte sigura si mandra de el. E inspaimantator sa descoperi ca poti face cam tot ce vrei dar ca nu esti pregatit pentru orice. Desi tacecerea e de aur si imi place Depeche Mode enjoy the silence, eu n-am tacut niciodata, n-am plecat genele pe obraz, n-am inghitit in sec dorinta de a urla si de a scuipa avalanse de nemultumiri sau pareri. Am jignit, am lovit, am atacat sau am mangaiat. Sunt o persoana a extremelor si toti cei care au aflat mi-au sugerat mereu sa gasesc o cale de mijloc. Asta fac acum...gasesc cai de mijloc. Am tacut pentru prima data si am ales sa fie ca altii. Ce-am facut de fapt? M-am neglijat pe mine si mi-am neglijat egoismul asta care pana la urma mie mi-a adus doar satisfactii. Am un ego fatal care ma freaca mai bine decat m-ai putea freca tu vreodata (evident vorbind la figurat pentru cei care s-ar putea hazarda...nu ca m-ar interesa). Imi place sa bat asfaltul la 5 dimineata cu informatii noi in micul meu bagaj emotional, sa-mi tremure pana si parul in cap de frig, sa cutreier strazile urmarita de betivii cazuti pe trotuare sau de iubitii refugiati de privirile parintesti prin spatele blocurilor, facand sex vulgar la tomberoane. Sa-mi caut cheile in geanta cu degetele inghetate si sa privesc salbatic cu coada ochiului in spate. Observatorul se bucura de un ansamblu minunat. Actorul insa se bucura de trairi. N-am stiut care rol e mai portrivit si am ales totusi sa observ...si observ ca nu merit sa te vad. Merit sa vad mai mult!

Despre tine

S-a lasat pagubasa noaptea…altfel nici nu ar putea sustine povara luminii de peste zi. Mi-am muscat buzele si am rasfoit agale cateva pagini din Dorian Gray repetand in gand aceleasi cuvinte triste: eu imi platesc pacatele acum. As fi atins sute de buze si niciuna nu s-ar fi simtit asa cum s-au simtit foile aspre cu miros de biblioteca gregoriana petrecute pe sub genele mele. De obicei atarn exotica cu fantezii nemiloase si cu un caracter mai salbatic decat jungla. Astazi m-a oprit o senzatie pe care o am de cand te-am aflat. De cand am aflat ca nu am aflat mai nimic. De obicei silueta masculina rasare din neant apasand cu putere un asfalt acoperit de praf sau manjit de ploaie Alteori apare din coltul strazii cu griji marunte vorbind preocupat la telefon lansand in vant degetul mic ca o doamna rasfatata in parfumerii frantuzesti din anii 80. Amuzanta nelinistea si stangacimea cu care imi asez obiectele in jurul tau, cum ridic tonul sau rad nevrotic si grosolan sau simt nevoia sa atac ca un animal ranit. Mi-am lins lipsurile cu putina cofeina si mai multa nicotina. M-as arunca si n-as pastra mai nimic din mine, poate putin din tine si cate o trasatura feminina din preferintele tale. M-as napusti goala si deloc modelata la genunchii tai si ti-as sopti vreo doua cuvinte lase caci cele mai dure arme functioneaza doar cu gloante si ale mele s-au terminat. Caci totul e si a fost mereu despre tine, niciodata despre mine. Si tu ai zambi si-ai simti, m-ai strange in brate puternic si ai spune ca spre deosebire de Dorian Gray…pacatele le platesti cu mine. .